- figlinus
- fĭglīnus (fĭgŭlīnus), a, um
du potier, de terre.
- forme figulinus Plin. 31, 11, 47, § 130; Arn. 6, 200.
- creta figlina : terre à potier.
- figlina opera : poterie.
* * *fĭglīnus (fĭgŭlīnus), a, um du potier, de terre. - forme figulinus Plin. 31, 11, 47, § 130; Arn. 6, 200. - creta figlina : terre à potier. - figlina opera : poterie.* * *Figlinus, pen. prod. Adiectiuum: vt Figlina creta. Plin. De quoy usent les potiers.\Figlinum opus. Plin. Ouvrage de potier.
Dictionarium latinogallicum. 1552.